După un an de muncă pe câmpurile și podgoriile din jurul Niculițelului, sătenii au cinstit recolta adunată, așa cum îi stă bine oricărui gospodar: printr-o petrecere câmpenească fără egal în ținuturile dimprejur, la care au venit sute de oameni. Și nu a fost doar muzică și voie bună, așa cum ne-au obișnuit comunele tulcene, ci au avut ceva în plus: concursurile locale care dau unicitate și savoare Sărbătorii de la Niculițel.
Cele mai virtuoase gospodine au participat la Concursul Tradițional de Plăcinte, iar cei mai pricepuți viticultori și-au prezentat cu mândrie licorile bahice, obținute din strugurii locali. Pentru că se știe: podgoria Sarica-Niculițel furnizează unele dintre cele mai bune vinuri ale României.
La orele amiezii, aroma plăcintelor proaspăt scoase din cuptor se împletea cu savoarea vinurilor locale, umplând aerul sărbătorii de culori locale. Mesele încărcate de platouri și tăvi cu plăcinte erau jurizate de oameni care cu greu se puteau decide cine va urca pe podium. Niculina Stănciuc a lu’ Chironică, după cum singură se recomandă cu mândrie, a gătit pentru sărbătoarea de la Niculițel cea mai orginală placintă: cu trufe, castane și ficat.
“Fac foile din aluat de casă, apoi se călesc un picuț de ceapă, dar foarte puțin ca să nu afecteze ficatul, se pun castanele care au fost fierte și razuite și se amestecă tot. Apoi se aduagă trufa care a stat la macerat în ulei de măsline, punem condimente și în final facem plăcintele. Pun trei foi de plăcintă unse și încep să răsucesc gâtul babii; în cele din urmă, le pun în tavă în formă de melc. Se dau la cuptor și în 30 de minute sunt gata”, explică Niculina Stănciuc.
Există și un secret în toată povestea, pe care l-am aflat ulterior: foile de aluat când le așezi în tavă le ungi cu unt, dacă vei servi plăcinta caldă, sau cu ulei dacă o vei mânca rece. Tanti Niculina nu a venit la concurs doar cu plăcinta de trufe.
“Aceasta e cu mărar, ceapă verde și brânză – e făcută așa cum o făcea mama mea, când trăia. Pe astalaltă a făcut-o fiica mea: este o plăcintă re-inventată din baclavaua turcească. E o plăcintă cu nucă dar pentru că nu are miere de albine, nu e baclava. Dincoace avem șuberekul turcesc reinventat: sunt niște brânzoaice cu carne tocată” spune cu mândrie Niculina Stănciuc.
Cam tot ce fac și pun pe masă sătenii din Niculițel are identitate locală. Așa se explică preocuparea gospodinelor de a adapta rețetele străine la specificul locului. Elena Badea a adus la concurs o plăcintă veche, tradițională, căreia nu i-a schimbat nimic. Poate doar sufletul și pasiunea pe care le-a pus când a copt minunea aurie cu care a luat ochii vizitatorilor. Plăcintă ei numită “varzar” a avut un succes nebănuit.
“E o plăcintă sărată, plăcintă varzar. Foaia din aluat de casă o facem cu apă, sare și ulei, frământată o oră și ceva și pusă la dospit. Umplutura este din brânză, iaurt, smântână și ouă bătute, toate amestecate cu mărar și ceapă. Compoziția se întinde pe foaie, se face gâtul babei, așa se numește, și după aceea se așează în tavă și se da la cuptor. Se face și din cartofi, și din varză murată dar asta este tradițională: bunicii mei și părinții mei cu astea se hrăneau prima dată când venea primăvara și ieșea ceapa verde și mărarul, se făcea foarte mult”, povestește Elena Badea.
E greu să le urmăreșți pe femeile din Niculițel cum povestesc rețetele de casă, pentru că îți lasă gura apă. Pe holurile primăriei unde s-a organizat concursul, mirosurile te amețeau încă de la intrare. Cu atât mai grea a fost misiunea juriului, să departajeze între atâtea arome și atâtea gusturi, pentru ca în final să stabilească un câștigător. Plăcinta cu trufe a Niculinei a convins pe toată lumea și-a câștigat locul întâi.
“A fost un concurs greu de jurizat și cred că cea mai bună plăcintă a fost aceea cu trufe și cu castane. Foarte, foarte bună! Delicioasă!” spune încântat, Dumitru Mergeani, vicepreședintele Consiliului Județean Tulcea.
Consiliul Județean Tulcea este și partener în organizarea sărbătorii de la Niculițel: anul acesta a contribuit la cheltuieli cu 25.000 de lei, iar petrecerea de pe platoul de lângă primărie a atras vizitatori de peste tot. Deputatul de Tulcea Mirela Furtună a venit ca să petreacă cu ai ei, pentru e născută la Niculițel și știe toate bunătățile care se fac aici.
“Eu felicit organizatorii și mă bucur că oamenii încă își păstrează tradițiile și valorile pe care le transmit mai departe și copiiilor lor. Pentru mine este o onoare ca fiică a satului, sunt născută/crescută aici, școlită aici – drept dovadă că ne putem mândri și cu școlile din mediul rural – și vin cu mare drag și emoție și la manifestările religioase și la manifestările culturale,” spune Mirela Furtună, deputat de Tulcea.
Niculițel este așezat într-o zonă fericită a Dobrogei de Nord, între dealuri, culmi înalte, păduri dese și o salbă de lacuri. Unde te uiți cu ochii vezi altă formă de relief și altă culoare. Nu e de mirare că toți specialiștii spun despre strugurii de Sarica Niculițel că au o aromă specială, influențată și de climă și de relief.
Aligote`ul local aduce multă faimă viticultorilor din zonă, mai ales că anul acesta a luat medalie de aur la Bruxelles. Vinurile seci obținute din acest strugure sunt rare la noi în țară, iar producătorii locali se mândresc cu asta. La concursul de vinuri organizat la Sărbătoarea Comunei a câștigat Ion Bontea cu un cupaj obținut din 80% aligote` și 20% muscat ottonel. A luat trei premii la concurs și este tare mândru.
“Lucrez la asta cam după Revoluție, când s-au dat viile înapoi, în proprietate. Am jumătate de hectar de vie și scot an de an cam două tone de vin. Secretul vinului bun e să muncești via bine, să o stropești, să știi când să o culegi, când să tragi vinul după drojdie, când să-l filtrezi, unde-l depozitezi, vasele să fie curate, și tot așa. Sunt mai mulți factori care influențează un vin bun”, spune Ion Bontea.
La sărbătoarea de la Niculițel participă toată suflarea comunei. Adulții cu plăcinte și cu vinuri, tinerii și adolescenții cu cântece și dansuri, iar cei mai mici dintre localnici au avut propriul lor concurs, de sculptat dovleci portocalii. Concursul „O poveste într-un dovleac” s-a adresat copiilor, care și-au arătat priceperea și imaginația în crearea poveștilor.
“Le-am mulțumit copiilor și părinților din ansamblul “Plai de Dor” pentru că au depus o muncă titanică: în fiecare săptămâna vin la repetiții și ne pregătim cu sârguință pentru orice concurs la care mergem. Azi au interpretat o suită intitulată “La cules” – o tradiție locală în care vedem sârguința cu care țăranul niculițean merge la vie cu toată familia și aduce în gospaodarie ceea ce a făcut peste an” ,spune Elena Călin, referentul Căminului Cultural, cea care organizează activitățile artistice în comună.
Pe scena de spectacol amplasată lângă primărie au urcat ansamblul “Plai de Dor” din Niculițel, “Baladele Deltei” din Tulcea, Mădălina și Claudia Meicu, Selatim Kiazim, trupa Cabaret Unique, Ancuța și Nicoleta Gălățanu, Costin Bârjovanu, Nelu Vladi și formația AZUR, iar finalul serii a fost rezervat Anei Lesko.
“Suntem la a 16-a ediție a Sărbătorii Viei și Vinului la Niculițel, bucuriile toamnei , o sărbătoare a recoltei și a agricultorului care spune “am terminat un an agricol, mă opresc o zi, mă distrez, mă bucur de ce-am strâns în hambare și de mâine încep iar”. Ăsta este ciclul vieții la noi la țară. Ne-am pregătit și anul acesta mai bine decât în anii precedenți, iar speranța mea este că și în anii următori să continuăm această tradiție”, a declarat primarul Florin Pascale.
Artificiile care au luminat cerul Niculițelului au încheiat sărbătoarea de anul acesta.
Be the first to comment