Comuna Casimcea se poate lăuda cu un muzeu tradițiilor dobrogene. Ideea a pornit de la profesoara de arte plastice din localitate, Eugenia Frigioiu, iar primarul Gheorghe Țilincă a fost foarte încântat de inițiativă. Mai întâi au dat anunț în localitate, iar ecoul în rândul oamenilor a fost unul neașteptat. Oamenii au reacționat pozitiv la inițiativa autorităților locale și au început să aducă obiecte foarte vechi, unele chiar de 80 sau de 100 de ani.
Primarul Gheorghe Țilincă povestește că totul a pornit de la o discuție despre tradițiile comunei Casimcea.
“Ideea ne-a venit la o discuție și ne-am amintit că în afară de dansul popular, comuna Casimcea a avut și alte tradiții, de exemplu, războiul, țesutul. Și ideea a venit de la doamna Eugenia Frigioiu să facem un muzeu al satului. Am găsit acest spațiu mic. Am anunțat că vrem să facem un muzeu, iar cetățenii care au lucruri vechi și care ar putea fi de interes, să ne caute. Am dat anunț la stația de amplificare în tot satul, am fost la bătrânii din satele învecinate și am strâns aici multe lucruri foarte valoroase și extrem de vechi”, a spus primarul.
Inițiativa a fost foarte bine primită de către localnici, iar în scurt timp spațiul pentru care fusese amenajat acest muzeu, a devenit neîncăpător.
“Ideea a avut o mare rezonanță că am strâns atât de multe obiecte încât acest spațiu a devenit neîncăpător. Începând cu primăvara acestui an o să mutăm acest muzeu în clădirea în care a funcționat primăria până în anul 2007. Clădirea are un hol foarte mre, patru săli mari, e un spațiu generos acolo. Acolo vom expune muzeul. Vom consulta și un specialist în acest sens, să ne spună cum să facem camerele, cum să le punem în ordine, Iar din vară muzeul se va deschide oficial”, a povestit primarul Gheorghe Țilincă.
El a mai spus că recent a modernizat căminul cultural, care fusese construit în 1965, investiția ridicându-se la o jumătate de milion de euro.
“Căminul cultural a fost construit în 1965. De Ziua Satului am avut întâlnirea cu fiii satului și a participat și fostul primar, cel pe vremea căruia a fost construit acest cămin. Are 87 de ani, nea Gică Căpățână și mi-a mulțumit că lucrarea pe care a făcut-o el, eu am reușit să o pun în valoare. Am schimbat acoperișul, am schimbat sala de spectacol, scaunele, scena, aparatura, am anexat la căminul cultural și toalete, avem centrala termică. Lucrarea a fost făcută prin Compania Națională de Investiții. Noi le-am predat lor căminul cultural, iar ei într-un an jumătate, doi ani de zile au făcut căminul și apoi ni l-au predat înapoi. Investiția s-a ridicat la 500 de mii de euro”, a explicat Gheorghe Țilincă.
Unul dintre obiectele importante ale acestui muzeu este un veșmânt dăruit de localnice bisericii în anul 1932. Profesoara de arte plastice din Casimcea, Eugenia Frigioiu, povestește cum a descoperit acest obiect.
“Este un veșmânt pentru iconostas, cusut chiar de localnicele din 1932, dăruit pentru a împodobi biserica. Reprezintă o icoană în miniatură a Sfântului Gheorghe, iar ca valoare etnologică bănuiesc că este una, dar cea spirituală o copleșește, fiind primul veștmânt al iconostasului din biserica noastră. Am intrat în posesia lui cu intenția de a-l păstra și de a-l așeza undeva într-un loc deosebit. Când am venit cu soțul meu, care este preot în localitate, l-am găsit, iar atunci când l-am văzut, era stocat acolo cu cinste, între lucrurile celelalte ale bisericii. Mi-am dat seama că e un lucru prețios, că trebuie așezat în alt spațiu și așa am reușit să îl păstrăm”, a afirmat Eugenia Frigioiu.
Printre alte obiecte ale acestui muzeu, se găsesc cămăși și costume, unele având o vechime de aproape un secol.
“Fetele se strângeau la clăcile de odinioară și nu era de conceput ca o ladă de zestre să nu aibă în componența ei și cămașa de nuntă. Aici avem două piese de felul acesta, cămăși de nuntă, una pentru mireasă și una pentru mire. După spusele celor care le-au donat muzeului, au în jur de 80-100 de ani”, a mai spus Frigioiu.
O altă preocupare a Eugeniei Frigioiu o reprezintă cercul de pictură pe care îl coordonează și care permite copiilor din localitate să își dezvolte aceste abilități.
“Ei sunt cei care mă motivează pentru că ei vin întotdeauna cu bucurie. Aș vrea chiar să suplimentăm întâlnirile, dar ne limităm la cât ne permite timpul. Aici ne înfrumusețăm minutele pe care le petrecem cu ajutorul culorilor, cu colaje, cu tot felul de manifestări artistice, iar după ce desăvârșim lucrul și spunem că am ajuns la o stare de desăvârșire, le expunem și celorlalți. Organizăm periodic expoziții motivate fie de eveniment sau pur și simplu dorim să arătăm ce lucrăm. Sunt trei grupe, începând de la grupa pregătitoare chiar avem o identitate a lor – grupa minionilor, deci până la clasa a patra, clasa a cincea pentru că au fost numeroși, a rămas o grupă de sine stătătoare – a voinicilor, bineînțeles, seniorii”, a povestit profesoara de arte plastice Eugenia Frigioiu.
Copiii sunt foarte încântați că au această activitate. Ei spun că s-ar plictisi dacă nu ar veni la cercul de pictură, iar alții doresc să chiar să studieze și mai departe pictura și intenționează să urmeze liceul de artă.
Be the first to comment