În primăvara anului 1971, în urma unei ploi torențiale de scurtă durată, apele au scos la iveală, la o răscruce de drumuri din localitatea tulceană Niculițel, bolta de piatră a unei cripte martirice, veche de aproximativ 1700 de ani. Inițial, localnicii au încercat să spargă bolta cu târnăcoapele, însă n-au reușit, fiind nevoiți să încerce să sape de jur-împrejur. Efortul lor a fost încununat de succes, dar ceea ce au scos la iveală nu a fost o comoară, așa cum ar fi sperat, ci o mică încăpere pe pereții căreia au observat texte într-un alfabet vechi.
Atunci, au anunțat arheologii de la muzeul din Tulcea, despre descoperire, iar săpăturile ce au urmat în lunile de vară au scos la iveală o criptă paleocreștină din cărămidă și mortar, de mici dimensiuni, de formă pătrată, pe două niveluri, despărțite de o lespede orizontală de piatră. Cripta era neprofanată, nu fusese deschisă până la momentul descoperirii și păstra forma și caracteristicele inițiale construirii sale, la începutul secolului IV, în interior aflându-se rămășițele a șase martiri, patru la nivelul superior, alți doi la cel inferior.
Analizând textele găsite pe pereții criptei, dar și izvoarele istorice avute la dispoziție (listele cu martiri păstrate de biserică, numite martirologii), istoricii au stabilit că rămășițele celor patru martiri aflați într-un sicriu comun, din lemn de stejar, la nivelul superior al criptei, aparțin lui Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos, nume cu forme grecești, pe care Biserica Ortodoxă Română îi prăznuiește sub numele de Zotic, Atal, Camasie și Filip.
Despre aceștia se știe că au propovăduit creștinismul în rândul trupelor romane aflate în cetatea Noviodunum (Isaccea, de astăzi), fiind uciși la data de 4 iunie, asupra anului martiriului planând neclarități. O ipoteză ar fi că au fost martirizați pe timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), iar alta că martiriul ar fi avut loc pe vremea împăratului Flavius Julius Valens (364-378). Ulterior, frații întru credință au luat corpurile celor patru și le-au adus la Niculițel, unde, la sfârșitul secolului IV, au construit cripta.
Totodată, s-a stabilit că osemintele celorlalți doi martiri sunt și mai vechi, numele lor fiind necunoscute, singura mențiune cu privire la aceștia fiind inscripția de pe peretele care bloca intrarea în criptă: “Aici și acolo, sângele martirilor”. Se pare că mormântul acestora, mai vechi, a fost dărâmat pentru ridicarea criptei, iar rămășițele au fost mutate în noul adăpost. În prezent, racla se află expusă la muzeul din Tulcea.
Conform supraveghetoarei monumentului paleocreștin de la Niculițel, Eugenia Mititelu, cripta este unică în Europa, fiind singura construcție de acest gen descoperită în lumea creștină, construită inițial ca mausoleu greco-roman, dar în care s-au păstrat rămășițele unor martiri creștini. Ulterior, la sfârșitul secolului al IV-lea – începutul secolului al V-lea, peste mormintele martirilor creștini, a fost construită o basilică, altarul aflându-se, conform tradiției, deasupra criptei cu trupurile celor șase martiri.
Aceasta este una dintre cele mai vechi basilici paleocreștine de pe teritoriul României, fiind caracteristică perioadei romane, cu trei nave, cu coloane de susținere pe interior, cu altar, naos, nartex și atrium. În perioada invaziilor barbare ce au urmat, bazilica a fost distrusă, dar cripta martirilor s-a păstrat, intactă, sub pământ. În prezent, sub clădirea de protecție (realizată în anul 2015), se păstrează doar o primă fază din construcția originală, restul aflându-se sub gospodăriile moderne.
La scurt timp după descoperirea din 1971, mai exact pe 17 ianuarie 1973, moaștele celor partu martiri au fost depuse la Mănăstirea Cocoș, fiind așezate în biserică, într-o frumoasă raclă. Din 2001, în fiecare an, pe data de 3 iunie, are loc o procesiune religioasă, în cadrul căreia moaștele martirilor sunt aduse la Basilica Paleocreștină, iar a doua zi, pe data de 4 iunie (ziua pomenirii celor patru martiri), are loc oficierea Sfintei Liturghii și o slujbă de pomenire, la care participă pelerini din întreaga lume.
Valoarea istorică a acestei descoperiri este confirmată de înscrierea Basilicii Paleocreștine de la Niculițel pe lista monumentelor istorice, fiind clasificată în Clasa A, Monument de valoare națională excepțională, reprezentativă pe plan universal pentru civilizația României.
În anul 2016, a fost finalizat proiectul de reabilitare şi modernizare a acestui ansamblu arheologic, cu bani proveniţi de la Uniunea Europeană. Zidurile basilicii, martiriconul şi podeaua de cărămidă a mormântului mai vechi sunt excelent puse în valoare de o structură modernă, luminoasă şi aerisită. Vizitatorii mai au la dispoziție și o colecție de artefacte găsite la fața locului. Conform datelor oferite de cei care administrează monumentul, anual trec pragul muzeului arheologic aproximativ 17.000 de vizitatori din întreaga lume.
Monumentul paleocreștin din Niculițel se află situat în zona de nord-est a localității tulcene, la poalele dealului Piatra Rosie, și poate fi vizitat de marți până duminică (luni, închis), între orele 10-18. Taxa de vizitare este de 8 lei pentru adulți, respectiv 4 lei, pentru pensionari, copii, elevi și studenți. Taxa de fotografiere profesionistă este de 100 lei, iar cea de filmare profesionistă de 500 lei.
Be the first to comment