Pe 4 iunie, Biserică Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculitel, martirizați în secolul al IV-lea, cinstirea lor făcându-se în această zi încă din vechime. Ei fac parte din cei 36 de mucenici care au pătimit pentru Hristos pe pământul țării noastre, în vechea cetate Noviodunum, Isaccea de astăzi, la sfârșitul veacului al III-lea și începutul veacului al IV-lea.
Rămășițele celor patru mucenici au fost descoperite întâmplător în vară anului 1971 în Niculițel și sunt printre puținele moaște întregi din întreagă lume ortodoxă.
Atunci, după ploile torențiale ce au spălat totul în calea lor, de sub o uliță a apărut o misterioasă cupolă de piatră. Localnicii au crezut că este vorba despre un loc în care fusese îngropată o comoară și atunci au spart cupola și au coborât înăuntru cu un felinar. În loc de comori lumești, au văzut rămășițele, s-au speriat, au ieșit și au anunțat autoritățile.
Cercetătorii sosiți la față locului au descoperit în cripta osemintele celor patru sfinți puse într-un sicriu din lemn, iar pe unul dintre pereți, deasuprea sicriului, două inscripții grecești scrise cu roșu în tencuială: “Martirii lui Hristos” și “Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos”. Cu greu și cu încălcarea ordinelor autorităților, trei înalte fețe bisericești au luat rămășițele martirilor și le-au dus la mănăstirea Cocoș, unde se află și astăzi.
Odată cu întronizarea Înalt Preasfintitului Teodosie că Arhiepiscop al Tomisului, s-a instituit tradiția că, în fiecare an, în preziua prăznuirii Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, după oficierea Sfintei Liturghii în biserică mare a Mănăstirii Cocoș, sfintele moaște să fie purtate în procesiune la Isaccea, apoi la martiriconul din Niculițel, unde se face priveghere toată noaptea. Apoi, sunt depuse exact în cripta în care au fost descoperite, unde rămân până a două zi. După încheierea praznicului, ele sunt purtate în mare cinste spre Mănăstirea Cocoș.
Be the first to comment